Preambul

Continuare a precedentului articol, materialul de față descrie posibile scenarii de utilizare efectivă a unui sistem IoT dezvoltat pe baza tehnologiilor Web actuale (Guinard & Trifa, 2016) în cadrul unor unități medicale.

Problematicile expuse vizează diverse aspecte de interes ale ariei e-health. Pe baza acestora, pot fi inițiate investigații ulterioare și colaborări axate pe aspecte precum:

  • Conceperea, implementarea și analiza automată de sisteme multi-componente. Se va pleca de la premiza că sistemele IoT funcționează în medii necunoscute și impredictibile.
  • Proiectarea de arhitecturi și soluții care să fie specifice domeniului/contextului în care sistemul funcționează.
  • Dezvoltarea de modele care să reflecte înțelegerea umană despre și interacțiunea cu aceste sisteme.

Scenarii posibile

Cele descrise în continuare se bazează pe o parte dintre rezultele oferite de lucrările (Alboaie, Buraga & Felea, 2008) și (Cioca, Buraga & Cioranu, 2012).

Interacțiunea cu pacienti cu boli incurabile

În cadrul unui sanatoriu de boli nervoase se întîmplă relativ frecvent să fie transferați pacienți provenind din alte unități spitalicești sau de la domiciliu, în contextul înrăutățirii condiției medicale sau a deciziei familiei (e.g., internarea unui vârstnic suferind de Alzheimer). Sistemul trebuie să fie “conștient” de comportamentul pacientului, fiind “la curent” cu istoricul medical, diverși factori genetici, schimbările de comportament, deprecierea metabolismului etc.

Aceste informatii pot fi preluate din dosarul acestuia oferit via interschimb de date instituționale, cu aprobarea medicului de familie sau a rudelor, dar și via diverse dispozitive din cadrul sanatoriului (camere video de supraveghere, detectori de prezență, sesizări ale personalului de specialitate, eventual cu concursul altor pacienți – care încă se găsesc într-o fază incipientă a bolii).

Pe baza acestor cunoștințe ce pot fi modelate la nivel computațional (Barnaghi et al., 2012; Buraga, 2008), e dezirabil să fie oferită o soluție de minimizare a stresului cauzat de condiția medicală în cauză, cu posibilitatea ameliorării stării de sănătate – de pildă, micșorarea numărului de crize nervoase, eliminarea factorilor perturbatori, sugerarea unor acțivități de genul plimbărilor prin grădină sau a implicării în unele jocuri (fizice sau electronice) cu efect terapeutic și altele.

Desigur, se poate constitui un cadru mai general care să poată fi aplicat mai multor tipuri de maladii cu caracter incurabil – e.g., copii suferind de SIDA sau cancer ce ar putea fi asistați în mod corespunzător – sau pentru persoanele având anumite handicapuri fizice/mentale, traume, alte situații speciale (stare de spirit depresivă, recuperare după un accident etc.).

Evacuarea pacienților în situații de urgență

Presupunem că orice spital include senzori capabili să detecteze apariția unor scurgeri de substanțe nocive – situatii extreme precum contaminări chimice/biologice, incendii, cutremure și altele.

Cunoscând localizarea fiecărui pacient (salon, etaj, corp de clădire) și starea sa medicală (tratament minor/major, stare pre/post-operatorie, faza terminală etc.), inclusiv posibile restricții – de pildă, deplasare doar cu targa, perfuzie obligatorie sau fotosensibilitate – se dorește proiectarea și implementarea unei soluții software capabile să asiste personalul medical și pe cel auxiliar pentru evacuarea în bune condiții a tuturor pacienților într-o zonă sigură (de exemplu, altă aripă a clădirii, un spital învecinat) în cazul apariției unei situații de urgență.

De asemenea, sistemul trebuie să fie capabil să oprească/automatizeze funcționarea unor echipamente potențial periculoase – eventual, clasificate (Henschke et al., 2015) – și să monitorizeze evoluția problemei. Diverse aspecte de interes:

  • menținerea pacienților în viață,
  • găsirea rutei optime de evacuare din spital/localitate,
  • controlul accesului în zonele afectate,
  • chemarea de urgență la lucru a personalului inactiv,
  • minimizarea panicii și a distrugerilor materiale,
  • apelul la alte colective/organizații: trupe de poliție, armată, pompieri, voluntari.

Interacțiunea cu utilizatorii (Eckard, 2016) poate fi facilitată de dispozitive multiple, putând exista cazuri de delegare a responsabilității – e.g., unele asistente vor avea acces la proceduri care în mod normal nu pot fi inițiate decât de factorii decizionali ai instituției în cauză.

Diversele fluxuri de interacțiune pot fi urmărite în schema de mai jos, preluată din cadrul proiectului realizat de masteranzii Vultur Ovidiu Alexandru, Policiuc Abel-Albert, Perju Andrei-Constantin și Tănase Ioana-Alexandra în cadrul disciplinei Dezvoltarea aplicațiilor Web. Detalii despre acest proiect sunt disponibile la http://github.com/Sparky88/HAnt.

Post factum, se poate realiza (semi-)automat o analiză a manierei de evacuare, cu raportarea posibilelor aspecte negative și maniera de evitare a acestora pe viitor (aceste analize pot fi utile și la simularea unor astfel de incidente).

Din punct de vedere arhitectural, sistemul software prezintă mai multe module ilustrate de diagrama următoare.

Concluzii

Acest articol a expus doar după dintre multiplele scenarii de utilizare practică a dispozitivelor interconectate în e-health ca puncte de plecare pentru investigații și colaborări viitoare.

Referințe bibliografice

  • Alboaie, L., Buraga, S. C., & Felea, V., “TELEMON–an SOA-based e-health system. Designing the main architectural components”. Proceedings of the 9th International Conference on Development and Application Systems–DAS, 2008.
  • Barnaghi, P., Wang, W., Henson, C., & Taylor, K., “Semantics for the Internet of Things: early progress and back to the future”. International Journal on Semantic Web and Information Systems (IJSWIS)8(1), 2012.
  • Buraga, Sabin C. “Semantic Web-based Knowledge Management in Distributed Systems.” Complexity and Intelligence of the Artificial and Natural Complex Systems, Medical Applications of the Complex Systems, Biomedical Computing, 2008. CANS’08. First International Conference on. IEEE, 2008.
  • Cioca, M., Buraga, S., Cioranu, C., “Disaster prevention integrated into commonly used Web rendered systems with GIS capabilities”, International Journal of Computers Communications & Control 7:5, 2012.
  • Eckard, D., Design for Humanity, 2016 – http://designforhumanity.danieleckler.com/
  • Guinard, D., Trifa, V., Building the Web of Things, Manning, 2016 – http://webofthings.org/book/
  • Henschke, C. et al., “Taxonomy of Medical Devices in the Logic of Health Technology Assessment”, International Journal of Technology Assessment in Health Care, 31:5, Cambridge University Press, 2015.